Sunt deja câțiva ani de când lumea s-a obișnuit cu gândul că totul se mișcă anapoda. Știm cu toții că e criză și se prea poate ca unii dintre noi să o și resimtă pe propria piele, dar dezbaterile pe această temă au devenit desuete. Mai nou, benzina atinge praguri istorice, motorina nu mai este combustibilul rentabil de pe vremuri, Huidu este pus la zid de oameni mai mari sau mai… mici, pe alte meleaguri mai prospere (sau poate doar inconștiente și insensibile la realitatea cotidiană) se pregătesc călătorii către orbita Pământului, iar unii parlamentari români cred că poporul nostru se dă de ceasul morții muncind, așa că se trezesc propunând încă două zile libere pe an, de ca și cum unsprezece n-ar fi suficiente.

Într-o asemenea avalanșă de știri, ar fi păcat ca poveștile de succes ale celor mai norocoși dintre noi să fie trecute cu vederea. Așa că am ciulit urechile când doamna Esca a început să povestească, zâmbind și nu prea, despre câștigurile fabuloase ale mitropoliilor țării. Nu m-a surprins deloc să aud că Dobrogea-mi natală este fruntașă într-un clasament național, detașându-se fără drept de apel de restul candidatelor la titlul de ”cel mai eficient management bisericesc”, căci știu eu sigur  că cei ce țin frâiele mișcării religioase de prin partea locului sunt oameni descurcăreți, nu glumă.

Și totuși, nu mai departe de anul trecut, Arhiepiscopia Tomisului era pusă sub sechestru, pe motiv că sumele datorate statului atinseseră și ele, precum euro sau benzina, un prag nemaivăzut, nemaiauzit – nu al bunului-simț, evident. Și atunci, cum Dumnezeu se poate ca, în anul 2010, aceeași arhiepiscopie să declare un profit de nici mai mult, nici mai puțin de aproape 7 milioane de euro?! Să fie de vină, oare, faptul că cineva, acolo sus, veghează asupra bunăstării acestei instituții?! De e așa, mă întreb cu ce greșesc eu, de nu închei anul la fel de bine. De ceva vreme, am renunțat, ce-i drept, la ”Înger, îngerașul meu”, ediția de seară, căci mi se părea că nu mă mai ascultă nimeni și că, pe cale de consecință, nici nu mi se răspunde. De acolo să mi se tragă necazul?