Nu contează cine și cât de mare ești, Facebook este cu atât mai mare și-ți vine de hac cât ai zice ”La revedere, Facebook! Bine-ai venit, Google+!” Iar Salman Rushdie este dovada vie a faptului că politica promovată de Mark Zuckerberg este de neclintit, chiar și atunci când lucrurile sunt cât se poate de evidente.

Pentru că așa sunt regulile jocului, înregistrarea în mare comunitate virtuală trebuie să respecte întru totul un capriciu, i-aș zice eu, legat de numele utilizatorilor. Acestea trebuie să fie conforme cu realitatea, pentru a menține autenticitatea comunicării la cote mai înalte (și, de ce nu, pentru ca acuratețea bazei de date să fie la cote maxime, iar valoarea acesteia, evident, inestimabilă). Mă întreb, așadar, dacă ”Mitza Brunetzika” sau ”Papusika Papusikka” respectă aceste reguli ori, poate, Facebook nu se obosește să scormonească după acul în carul cu fân decât în cazuri celebre care i-ar aduce și un plus de publicitate.

Este oarecum jenant să mă folosesc de Mitza și de Papusika pentru a-i susține cazul lui Salman Rushdie, dar vâlva din jurul contului acestuia pare ușor trasă de păr. Povestea este simplă: inițial, atoatecunoscătorul Facebook a considerat de cuviință să dezactiveze contul scriitorului, pe motiv că nu exista certitudinea că în spatele lui se afla chiar Salman Rushdie. Mai apoi, după ce, dornic să și-l recapete, a trimis o copie a pașaportului pentru a convinge pe cine era de convins că își merită locul înapoi, în rândul nostru, al tuturor, Facebook a consimțit revenirea, punând o singură condiție: aceea ca scriitorul să fie cinstit și să-și folosească primul nume de botez, Ahmed, și nu cel de-al doilea, care l-a făcut și celebru. N-aș putea spune care ar fi logica unei astfel de dorințe, dar aș pune-o pe seama unei atitudini specifice domnișoarelor aflate într-o anume perioadă a lunii, când simt nevoia ca totul în jurul lor să fie musai după voia și mofturile lor.

Enervat la culme, și pe bună dreptate, Rushdie s-a folosit de o altă armă virtuală pentru a-și duce bătălia cu Facebook. A ”ciripit” neobosit pe Twitter, și-a făcut vocea auzită de către mai bine de o sută de mii de oameni care îi urmăresc zilnic orice mișcare și, pare-se, într-un final, Facebook a cedat. Cu atât mai mult cu cât, în apărarea cazului său, a scos la lumină și alte cazuri celebre ale unora și altora (departe de a fi niște neica Nimeni) care sunt cunoscuți sub cel de-al doilea nume: James Paul McCartney, Adeline Virginia Woolf sau George Orson Welles.

Acestea fiind spuse, Ahmed a dispărut, iar Salman este iarăși printre noi. Iar mulțumirile lui merg către Twitter, într-o euforie specifică omului care, ajuns la o anume vârstă, nu mai găsește amuzamentul într-o criză de identitate provocată aiurea de o rețea de socializare. Thumbs down, Facebook!